Parcul național este un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Scopul este deci protejarea biodiversității, nu turistic. Primul parc național din lume a fost instituit în 1872 în SUA (parcul național Yellowstone).
Alte forme de protecție a naturii asemănătoare se regăsesc în cadrul următoarelor forme de arii protejate:
parcuri naturale
rezervații naturale și ale biosferei
monumente ale naturii
situri Natura 2000
zone de sălbăticieUnele parcuri sunt îndeaproape supravegheate, altele, însă, sunt atât de vaste încât această muncă este imposibilă. Este cazul statului Zimbabwe. Cunoscută pentru Cascada Victoria (107 m înălțime, 1700 m lungime, cu un debit de 9000 m³/secundă), această țară africană a creat parcuri naționale pentru protecția speciilor amenințate cum sunt rinocerii, elefantul sau bivolul african.
Spre deosebire de parcurile naționale, într-un parc natural activitățile umane au un loc bine stabilit, integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte. Parcul natural este constituit dintr-un teritoriu delimitat în care atributele naturale, istorice și culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare durabilă.
