Hard disk-ul tradițional folosește discuri rotative acoperite cu material magnetic pentru a stoca date. Prima unitate de disc a fost produsă în anii 1950, însă a fost consumată doar în anii 1980. Inițial, capacitatea unităților de hard disk era limitată la câțiva megaocteți. Unitatea de hard disk care se baza pe discuri magnetice rotative a fost înlocuită de unitatea SSD (SSD), care nu conține componente mecanice în mișcare și folosește soluții de memorie flash.
