Șemineul sau căminul este o construcție compactă și solidă, realizată din piatră, cărămidă sau fontă, care prin arderea de combustibil (lemn, gaz sau brichete din rumeguș) degajă căldură.
Strămoșul șemineului are rădăcina adânc înfiptă în vechime. La început a fost o simplă construcție din bolovani de piatră așezată în mijlocul camerei iar fumul era evacuat printr-o simplă gaură făcută în tavan.
Mult mai târziu, datorită necesităților, omul a învățat să stăpânească sau să stârnească focul astfel perfecționând șemineul. În 1678 Prințul Ruppert a inventat sistemul care ventilează șemineul, iar după 1700 alte inovații, cum ar fi camera de convecție și sistemul de pompare a aerului proaspăt și cel de dirijare a aerului cald realizate de Ben Franklin au dus la mărirea eficienței calorice și a consumului de combustibil al șemineului. Astăzi, există o gamă largă de modele și metode constructive dar care au la bază același principiu și anume: aerul rece care intră sub camera de ardere și este încălzit de către foc apoi este evacuat în cameră astfel ajutând la confortul omului.
