Happening - puzzle-uri online

Puzzle online Happening

Happening

Happening (în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfășurare) este o mișcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizație în direct contact cu publicul, bazată pe interferența între mai multe forme de artă (spațiale și temporale - teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică. Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături, cum ar fi convenționalitatea, gratuitatea, tendința spre semnificație, iar de la realitate se împrumută accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului și dimensiunea banalității. Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la Reuben Gallery din New York "18 happenings în 6 părți". Se consideră totuși că primul "happening" a avut loc în 1952 la Black Mountain College cu reprezentarea piesei "Theater Piece No. 1" a lui John Cage, care fusese profesorul lui Kaprow.

Mișcarea, care a cunoscut o rapidă audiție și dezvoltare în Statele Unite și Europa, comunică cu o serie întreagă de tendințe europene mai vechi, al căror punct de convergență este persiflarea unui sistem de prejudecăți generate de filosofia pragmatică și exclusivist raționalistă. Artiștii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse legături cu Pop art și cu hiperrealismul. Vizând să abolească granița dintre public și artist, într-o participare vag controlată, prin impunerea unei atmosfere particulare, prin sugerarea unei idei inițiale și printr-o serie de interdicții de comportament (deci în absența unui scenariu și și a unor indicații de regie), utilizând o recuzită în care se întâlnesc obiecte de artă autentice, dar și obiecte de uz curent, deșeuri și alte materiale derizorii, desfășurându-se în spații voit "neculturale" (locuri de parcare, holuri de instituții, piețe, parcuri etc.), happening-ul rămâne, de fapt, o artă practică și consumată în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu există un public, ci o serie de publicuri stratificate, cu cerințe, capacitate de recepție și pregătire culturală extrem de diferite.