O mănăstire (din limba greacă μοναστήριον, monastērion - "locuință izolată") este un așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe, sau un ansamblu de clădiri care alcătuiesc un astfel de așezământ.
Mănăstirile de cult catolic au biserica pe una dintre laturile curții interioare, în jurul căreia se află:
dormitoarele,
refectoriul (Sală amplă, aflată în compunerea unui ansamblu monastic catolic, poziționat cel mai des în paralel cu biserica, pentru a închide claustrul. Fără a se supune unor reguli arhitectonice stricte, el deține mult mai multă lumină decât biserica, pentru a ajuta activitățile diurne din mănăstire. Servește și ca sală de mese, motiv pentru care are bucătăria în vecinătate, iar la interior se instalează un amvon pentru lecturi colective de texte sacre.),
sala capitulară (Spațiu al unei mănăstiri catolice, de obicei înzestrat cu un altar sau chiar cu absidare, destinat întrunirii colegiului de monahi titulari, în frunte cu abatele sau starețul).
