Prin vârf de munte, sau vârf montan sau, uneori, vârf muntos, sau sinonimul pisc, se înțelege punctul cel mai înalt, din punct de vedere topografic, al unui munte sau al unui lanț montan. Din punct de vedere matematic, un vârf montan este un punct de maxim local, iar vârful de maximă altitudine al unui munte sau lanț muntos este un punct de maximum maximorum.
Nu întotdeauna un vârf montan poate fi identificat cu precizie. Uneori unele vârfuri sunt alcătuite din multiple vârfuri dispuse pe aceeași curbă de nivel, formând o creastă denivelată continuu, dar aflată la o altitudine relativ constantă. Alteori, dacă zona de altitudine maximă a unui munte este o platformă de eroziune alpină, așa cum este Platforma Borăscu din munții Godeanu, este mai greu de determinat punctul cel mai înalt al acesteia întrucât platforma de eroziune este foarte similară cu o câmpie netedă.
Vârfurile montane au exercitat întotdeauna o atracție firească, "cucerirea" acestora, în toate timpurile și în toate culturile, fiind sinonimă cu o realizare deosebită, de maximă importanță pe plan fizic, ideatic, filozofic sau spiritual. Nu întâmplător, fiind adesea învăluite în nori și deci deseori inaccesibile vederii libere, vârfurile cele mai înalte ale unui lanț montan au fost considerate misterioase locașuri ale unor ființe supranaturale, zeități sau zei.
