Dinozaurii sunt un grup divers de reptile ale cladei Dinosauria. Au apărut pentru prima dată în perioada Triasică, cu 243-233,23 milioane de ani în urmă, deși originea exactă și calendarul evoluției dinozaurilor este subiectul cercetării active. Ei au devenit vertebratele terestre dominante după Extincția din Triasic-Jurasic de acum 201 milioane de ani; dominația lor a continuat în Jurasic și Cretacic. Ingineria genetică inversă și înregistrarea fosilă demonstrează că păsările sunt dinozauri moderni cu pene care au evoluat de la teropodele primare în timpul Jurasicului Târziu. Ca atare, păsările reprezintă singura linie de dinozauri care a supraviețuit Extincției Cretacic-Paleogen de acum 66 milioane de ani. Astfel, dinozaurii pot fi împărțiți în dinozauri aviari sau păsări; și dinozauri non-aviari.
Dinozaurii sunt un grup variat de animale din punct de vedere taxonomic, morfologic și ecologic. Păsările, cu peste 10.000 de specii vii, sunt cele mai diverse grupuri de vertebrate în afară de pești perciformi. Folosind dovezi fosile, paleontologii au identificat peste 500 de genuri distincte și peste 1.000 de specii diferite de dinozauri non-aviari. Dinozaurii sunt reprezentați pe toate continente de ambele specii existente (păsări) și de resturile fosile. În prima jumătate a secolului XX, înainte ca păsările să fie recunoscute ca fiind dinozauri, majoritatea comunității științifice credea că dinozaurii au fost lenți și cu sânge rece. Majoritatea cercetărilor efectuate încă din anii 1970 au indicat însă că toți dinozaurile erau animale active cu metabolizări ridicate și numeroase adaptări pentru interacțiunea socială. Unii erau erbivori, alții carnivori. Dovezile sugerează că ouarea și construirea cuiburilor sunt trăsături adiționale împărtășite de toți dinozaurii, aviari și non-aviari.
În timp ce dinozaurii erau bipezi ancestrali, multe grupuri dispărute au inclus specii cvadrupede, iar unele erau capabile să treacă de la o poziție la alta. Structurile osoase, cum ar fi coarnele sau crestăturile, sunt comune tuturor grupurilor de dinozauri, iar unele grupuri dispărute au dezvoltat modificări scheletice cum ar fi armura osoasă și spini. În timp ce linia de dinozauri moderni, cei care au reușit să supraviețuiască (păsările), sunt în general, mici din cauza constrângerilor de zbor, mulți dinozauri preistorici (non-aviari și aviari) au avut un corp mare - cei mai mari dinozauri sauropod sunt estimați că au atins lungimi de 39,7 metri și înălțimi de 18 metri fiind cele mai mari animale de uscat ale tuturor timpurilor. Totuși, ideea că dinozaurii non-aviari erau toți gigantici este o concepție greșită, plecată de la ideea că oasele mari sunt mai susceptibile să dureze până când sunt fosilizate. Mulți dinozauri erau destul de mici: Xixianykus, de exemplu, avea o lungime de aproximativ 50 cm.
De la primele fosile de dinozauri descoperite la începutul secolului al XIX-lea, scheletele de dinozauri fosile au fost montate și au reprezentat atracții majore în muzeele din întreaga lume, iar dinozaurii au devenit o parte durabilă a culturii mondiale. Dimensiunile mari ale unor grupuri de dinozauri, precum și natura lor aparent monstruoasă și fantastică, au asigurat apariția regulată a dinozaurilor în cărțile și filmele cel mai bine vândute, precum Jurassic Park. Entuziasmul public persistent pentru animale a dus la o finanțare semnificativă pentru știința dinozaurilor, iar noile descoperiri sunt acoperite în mod regulat de mass-media.
