În matematică un con este suprafața descrisă de o dreaptă sau semidreaptă (generatoarea) care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă fixă închisă (directoarea) și trece printr-un punct fix exterior directoarei (vârful sau apexul conului). Dacă generatoarea este o semidreaptă mărginită în vârf conul este cu o singură pânză, iar dacă este o dreaptă conul este cu două pânze.Tot con se spune și la figura geometrică mărginită de un con și de un plan. Partea mărginită de con este numită suprafața laterală a conului, iar cea mărginită de plan baza conului.Când curba fixă este un cerc, conul se numește circular, iar dreapta care unește vârful conului cu centrul cercului este axa conului.Dacă axa este perpendiculară pe planul bazei conul este drept. Un con drept poate fi obținut și prin rotația completă a unui triunghi dreptunghic în jurul unei catete. La un con drept suprafața laterală are o simetrie de rotație. Desfășurata suprafeței laterale a unui con drept este un sector de cerc cu rază egală cu generatoarea conului. În geometria elementară din învățământul preuniversitar se studiază conul circular, cu accent pe conul circular drept.
În general, baza poate avea orice formă. De exemplu, o piramidă este de fapt un con cu baza un poligon.
